Greselile de azi si invatarea de minte

Niciodata, in toata viata mea, nu m-am gandit sau imaginat ca mama a trei copii. Cumva, desi viata mea este intr-un stadiu de planificare accentuat iar eu sunt ca mica locomotiva Thomas (pana si mottoul mi se potriveste…the little engine that could), partea aceasta a vietii nu am reusit sa o planific. Zuzele au aparut ca si cand ar fi avut propria lor vointa si desi ma credeam pregatita, am realizat, la a treia, ca nu sunt si nimic nu te pregateste pentru aceste momente.

Astazi, demonstratia acestei afirmatii a reaparut prin doua greseli de care m-am tot ferit pana acum dar pe care azi le-am bifat.

1. Cuvantul pedeapsa. De cand am inceput sa ma gandesc la copii, m-am gandit ca nu voi folosi niciodata acest cuvant. Nu voi pedepsi fetele si voi face tot posibilul sa le conving mai degraba decat sa folosesc aceasta parghie. Iata ca azi, dupa ce Iris imi tranteste a 10a oara telefonul ai imi sparge dinnou ecranul la telefon, ii spun:

Iris, nu mai ai voie la telefonul meu, pentru ca l-ai spart si este scump de reparat. Intelegi?

Bine…Inteleg…Vreau sa il sunam pe bunicu George.

Iris, nu poti folosi telefonul. Esti pedepsita!

Ma aproba din cap

Dupa somn:

Mami esti pedepsita. Sa ma dai in leagan!

Invatarea de minte: la 2 ani, pedeapsa e un nonsens!!

2. Pedeapsa nerostita. Sa nu mai plecam caci sunt obosita.

Daca sunteti parinti de copii mai mari de 1 an – 1 an 1/2, in oricare faza  a vietii lor, ati repetat aceleasi lucruri de milioane de ori: te rog hai la masa, te rog spala-te pe maini, te rog mananca, te rog pune lucrurile la loc ….etc, pana la infinit si inca o tura

Acum 3 zile am stabilit cu Aurora ca nu mai e nevoie sa ii spun de 100 de ori acelasi lucru si ca folosim timpul pierdut sa ne jucam sau sa fac ceva cu ea.

Da? DA!

Sigur? SIGUR!

astazi: Hai te rog la masa! 1, 2, 3, 4… nimic…Iti place ce castel de Lego frumos am facut???

Eu: Nu mai imi place nimic!! Nu mai vreau sa fac nimic! Nu ma mai joc cu tine!

Te rog maaami! Mai da-mi o sansa!!

Stabilim inca o sansa! Citesc povestea pana la sfarsit. Adorm pe rand Ingrid, Iris si…speram Aurora, conform promisiunii…nuu…incepe foiala…Se trezeste Ingrid…ma ridic sa nu o trezesc si pe Iris…Aurora se preface adormita…Ii spun sa se ridica caci numai mergem la Zoo cum stabilisem.

Disperata, vine dupa mine…Ii explic ca nu are de ce sa implore caci nu mai sunt in stare sa merg…sunt obosita si suparata si nu are cine  conduce…si plusez, crezand ca nu ma baga in seama: Imi pare rau ca a trebuit sa faci asa in ultima zi de vacanta!

Raspunsul vine prompt: Nu-i nimic! Ne putem distra si altfel si astept vacantele de seara si de weekend!!

Lectie de viata de la copila mea cea mare si inteleapta: There is always a silver linning! You just need to see it!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s